vineri, 20 aprilie 2012

 
    Anul trecut, aproape 70.000 de copii se aflau în grija statului român. 7% dintre ei, adică aproape 5.000, împliniseră 18 ani.
    Vârstă la care, cel puţin teoretic, ar trebui să părăsească centrele de plasament sau apartamentele familiale şi să se poată întreţine singuri. Statul nu are o statistică oficială despre integrarea în societate a tinerilor instituţionalizaţi.
 
    Lăcrămioara Corcheş, director general al Direcţiei de Asistenţă Socială din Ministerul Muncii, spune că jumătate dintre cei care ies din centrele de plasament ajung la un moment dat să nu mai depindă de stat. Totuşi, tot ea admite că în lipsa unei evidenţe clare, criteriile de calcul sunt destul de vagi.
    La fel de neclare sunt şi criteriile care demonstrează utilitatea programelor de integrare socială destinate acestor tineri.Ştim că mulţi nu mai depind de stat, dar nu ştim dacă se integrează în societate. Dacă se descurcă sau nu.Atât autorităţile, cât şi organizaţiile non-guvernamentale admit că din cauza dependenţei de sistem, tinerii care ies dintr-un centru de plasament se confruntă adesea chiar cu probleme inexistente pentru alţii.


    Obişnuiti să fie asistaţi tot timpul, multor tineri le lipsesc deprinderi banale precum spălatul vaselor sau închisul uşii cu cheia, ne-a spus Camelia Iordache, preşedintele organizaţiei "Salvaţi Copiii" Suceava.
   Sociologul Alfred Bulai crede că numărul tot mai mare al programelor de integrare socială pentru tinerii din centrele de plasament este în esenţă un lucru bun.


   În prezent, statul român desfăşoară 65 de astfel de programe, multe pe bani europeni. Numărul este de 11 ori mai mare decât în urmă cu 10 ani. Totuşi, lipsa unor date concrete despre procentul tinerilor care reuşesc să se integreze în societate este o dovadă a lipsei de strategie în sistemului de protecţie socială din România, crede Alfred Bulai.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu