vineri, 20 aprilie 2012


                                        De ce adoptam copii?

Copiii care cresc in inima mamei


Cuplurile care adopta spun ca pe lume exista doua feluri de copii: cei crescuti in burtica mamei si cei ce cresc in inima ei. Se mai spune ca daca ti-e dat sa adopti, vei lua hotararea asta la momentul potrivit, adica exact atunci cand copilul care ti-este menit e gata sa fie adoptat.
Daca acceptam ideea ca inainte de a se naste copiii privesc de undeva de sus si isi aleg singuri cuplul care trebuie sa-i insoteasca in primii ani de viata, ne putem imagina ca stiu ei ce fac, daca atunci cand dam cu ochii de ei simtim cumva ca-s ai nostri.

Majoritatea celor ce au adoptat un copil au spus ca atunci cand si-au vazut copilul au stiut ca acela si nu altul, este cel pe care il vor ocroti o viata intreaga.

Ar fi minunat sa putem spune ca toata lumea ar trebui sa adopte un copil abandonat si sa salveze in felul acesta destinul unui suflet nevinovat.

Cu toate acestea insa nu traim intr-o lume perfecta.

Adevarul este ca adoptia este un pas important intr-o relatie, in viata de cuplu dar si in viata fiecaruia dintre cei implicati. Inainte de a demara procedeele de adoptie, e bine sa va ganditi si sa luat in considerare toate implicatiile acestui pas.

Oricine are resursele financiare, o slujba stabila si o casa destul de mare, dar si capacitatea de a se darui total unui copil, ar putea lua in considerare ideea de adoptie. Totusi nu oricine este potrivit pentru rolul de parinte adoptiv.

Adoptia nu este impotriva singuratatii ci garantia ca poti darui dragoste unui copil!

Adoptia nu este pentru cei ce nu si-au gasit linistea in viata, nu este pentru cei ce nu-s siguri daca vor sau nu un copil, nu este pentru cei ce o fac doar de dragul partenerului. Toti cei implicati in adoptie trebuie sa fie 100% siguri ca vor sa adopte.

Decizia de a adopta un copil este o adevarata aventura. Pentru cei ce nu stiu nimic despre adoptie, poate fi o experienta coplesitoare.  Sunt multe intrebari la care va trebui sa va raspundeti, veti trece prin emotii mari si veti avea foarte multe de facut inainte de a putea deveni parintii unui copilas.

http://www.youtube.com/watch?v=_UlQysfpqds&feature=share
 
    Anul trecut, aproape 70.000 de copii se aflau în grija statului român. 7% dintre ei, adică aproape 5.000, împliniseră 18 ani.
    Vârstă la care, cel puţin teoretic, ar trebui să părăsească centrele de plasament sau apartamentele familiale şi să se poată întreţine singuri. Statul nu are o statistică oficială despre integrarea în societate a tinerilor instituţionalizaţi.
 
    Lăcrămioara Corcheş, director general al Direcţiei de Asistenţă Socială din Ministerul Muncii, spune că jumătate dintre cei care ies din centrele de plasament ajung la un moment dat să nu mai depindă de stat. Totuşi, tot ea admite că în lipsa unei evidenţe clare, criteriile de calcul sunt destul de vagi.
    La fel de neclare sunt şi criteriile care demonstrează utilitatea programelor de integrare socială destinate acestor tineri.Ştim că mulţi nu mai depind de stat, dar nu ştim dacă se integrează în societate. Dacă se descurcă sau nu.Atât autorităţile, cât şi organizaţiile non-guvernamentale admit că din cauza dependenţei de sistem, tinerii care ies dintr-un centru de plasament se confruntă adesea chiar cu probleme inexistente pentru alţii.


    Obişnuiti să fie asistaţi tot timpul, multor tineri le lipsesc deprinderi banale precum spălatul vaselor sau închisul uşii cu cheia, ne-a spus Camelia Iordache, preşedintele organizaţiei "Salvaţi Copiii" Suceava.
   Sociologul Alfred Bulai crede că numărul tot mai mare al programelor de integrare socială pentru tinerii din centrele de plasament este în esenţă un lucru bun.


   În prezent, statul român desfăşoară 65 de astfel de programe, multe pe bani europeni. Numărul este de 11 ori mai mare decât în urmă cu 10 ani. Totuşi, lipsa unor date concrete despre procentul tinerilor care reuşesc să se integreze în societate este o dovadă a lipsei de strategie în sistemului de protecţie socială din România, crede Alfred Bulai.

miercuri, 18 aprilie 2012


Bebeluşii crescuţi în orfelinate au probleme de dezvoltare fizică şi psihică, potrivit unei cercetări realizate de câţiva cercetători americani de la Universitatea din Minnesota în şase orfelinate din România, publicat în Archives of Pediatrics & Adolescent Medicine.


Potrivit cercetătorilor, traiul în orfelinat poate afecta copiii nu doar psihic, ci şi fizic. Studiul arată că în timpul etapelor de dezvoltare timpurii cantitatea de afecţiune pe care o primeşte un copil afectează nu doar apetitul acestuia, ci şi modul în care glanda pituitară a creierului (responsabilă de creştere) secretă hormonii necesari dezvoltării.
Potrivit prof. Dana Johnson, care a condus studiul realizat pe 136 de bebeluşi cu vârsta de până în 21 de luni din şase orfelinate din Bucureşti, dezvoltarea copiilor îngrijiţi în astfel de centre instituţionalizate este încetinită. Jumătate dintre bebeluşii urmăriţi de cercetători au fost mutaţi în grija unor asistente maternale, aceştia înregistrând rapid o creştere în înălţime şi greutate, majoritatea ajungând la parametri normali în doar câteva luni.


Deşi aproape inexistente în SUA, orfelinatele sunt răspândite în Europa de Est, ţările asiatice şi sud americane. Potrivit cercetătorilor şi modul în care copiii interacţionează în aceste instituţii le poate aduce prejudicii. "În Europa de est şi în ţările asiatice copiii sunt separaţi pe categorii de vârstă. Orfelinatele sud americane au copii de vârste diferite, acest tip de mediu fiind benefic pentru ei", spune prof. Johnson.


Cercetătorul atrage atenţia că, deşi multe organizaţii internaţionale au avertizat că acest fel de îngrijire instituţionalizată este extrem de dăunătoare pentru copii, nu au fost făcute schimbări în politicile publice ale ţărilor care au acest tip de instituţii.
Un jurnalist al cotidianului Daily Mail povesteste intr-un articol cum, in 2007, a convins-o pe ducesa de York, Sarah Fergurson, sa se implice in dezvaluirea conditiilor mizere in care traiesc copiii orfani din Romania si Turcia, relateaza NewsIn.


Chemat la o intalnire cu ducesa, cu Lisa Marie Presley si cu fiica acesteia din urma, Riley, ziaristul le-a aratat imagini filmate cu camera ascunsa la orfelinate din Romania: copii mici legati de paturi, in conditii mizere, fara ca asistentele sa se ocupe de ei.

Lisa Marie Presley si fiica sa au plans cand au vazut o fetita abandonata, in varsta de trei saptamani, care incerca disperata sa suga dintr-un biberon cu lapte lasat in patut de asistentele care, aparent, sperau sa se poata hrani singura
, povesteste jurnalistul.


Intr-un alt orfelinat, copii cu dizabilitati fizice si mentale erau legati, probabil cea mai simpla optiune, in conditiile in care erau prea putin angajati sa aiba grija de ei, adauga el. O asistenta, ingrijorata de vizita britanicilor, a dezlegat o adolescenta, dar fata a inceput imediat sa tipe si si-a impreunat incheieturile mainilor, intinzandu-le spre asistenta, pentru a o lega din nou.


Ducesa a fost de acord sa ajute la dezvaluirea acestor practici si era nerabdatoare sa mearga in Romania, dar nu voia sa se limiteze la o singura tara. Eric Rosenthal, expertul care a atras atentia Daily Mail primul in legatura cu problemele din orfelinatele din Romania, a sugerat si Turcia, tara care aspira sa adere la UE. Imaginile filmate cu camera ascunsa in orfelinatele din Turcia au provocat un incident diplomatic.


In Romania, Sarah Ferguson si fiica sa Beatrice au vizitat un orfelinat cu Bucuresti, pe care jurnalistul il vazuse si cu doi ani inainte. Ducesa de York a fost impresionata de conditiile in care traiau copiii.

o situatie reala in care sistemul social ii distruge pe unii tineri

http://www.evz.ro/detalii/stiri/povestiri-din-regatul-urii-orfani-educati-cu-pumnul-923708/pagina-comentarii/2.html

sâmbătă, 7 aprilie 2012

Impreuna putem face totul sa mearga mai bine! trebuie doar sa lucram in echipa,sa ii ajutam pe ceilalti sa nu se simta niciodata marginalizati!